miercuri, 25 mai 2011

Azi dimineaţă am fost la doctor pentru verificările de rutină la şase luni. De cum am deschis uşa cabinetului mi-am dat seama că s-a întamplat ceva grav. Aerul era greu, aproape vâscos, ca şi cum zeci de suflete s-ar fi înghesuit înăuntru, pentru o întrunire ce nu avea să mai aibă loc. Iar sufletele se chirceau, se ghemuiau, se îndesau unul în altul făcând loc celorlalte care intrau într-una fără să ştie că întâlnirea nu se va mai petrece niciodată. Când asistenta m-a poftit să şez şi a crăpat buzele am ştiut că doctorul a murit. N-a trebuit să mai spună nimic. Am simţit cum mă nărui. Nu mă tulbură atât neputinţa de a păşi cât mă tulbură neputinţa de a visa. Căci aşa suntem făcuţi să ne îngrijim mai mult de ziua de mâine decât de clipa de azi. E un mecanism biologic simplu şi eficient ca o iteraţie continuă implantat de natură pentru a ne ţine permanent în picioare. Altfel am putea dispărea din firul poveştii ca un personaj de roman poliţist la sfârşitul oricăreia dintre file.
Moartea medicului înaintea pacientului e ca prăbuşirea unui pod înainte de a fi fost construit. Vuiet, piatră gemând, praf, mult praf, totul desfăcând-se ca puful din câmpul de păpădii dintr-o construcţie ce nu va fi fost niciodată. Căci nu înghiţirea hapurilor ne redă vitalitatea ci siguranţa că ele există acolo, pe policioara din dulăpiorul de la baie şi pot fi îngurgitate oricând ni se înmoaie picioarele. O vreme am bântuit pe străzi ca un beţiv. Am încercat să găsesc miezul întâmplării, să-i dibui un colţ, un capăt de care să mă apuc. Strâns, cu amândouă mâinile. Pe seară m-am descoperit într-o craşmă. Ospătarul mă scutura de umăr şi-mi spunea că închid în timp ce-mi întindea insistent nota de plată. Am sunat-o pe A.
- Vreau să trec pe la tine – atâta i-am spus.
- Vrei să facem dragoste? – mi-a răspuns ea.

10 comentarii:

  1. :)
    as fi putut sa nu-i raspund nimic, oricum stia, femeile au simt in plus fata de barbati...

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat , insa ne place sa avem confirmari ....

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite un zambet ce imi confirma ca am dreptate...:P

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu chiar am avut o pacienta care a avut o viata extraordinar de interesanta, care a continut si o perioada petrecuta in ghetto-ul de la Shanghai, si moartea unui copil, care fusese stabila ani de zile pana cand i-a murit medicul, si a facut o decompensare care a necesitat internare. Dansa era in varsta, a decedat de atunci fara urmasi, deci pot sa amintesc aici de ea in public. Eu am invatat f. multe din interactiunea mea cu acea doamna.

    http://www.youtube.com/watch?v=HXU9W41mSb4

    RăspundețiȘtergere
  5. de multe ori doar sperantele ne tin aninanti in real...
    sfasierea lor, insemnand haos...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar mai exista un doctor care este nemuritor..

    RăspundețiȘtergere